Jurnalistul şi scriitorul argentinian Orlando Barone a avut ideea de a pune la cale un set de întâlniri între Borges şi Sabato din care să rezulte o carte. A pornit tocmai de la observaţia de bun-simţ că există suficiente cărţi de interviuri, dar mai rar cărţi în care două personaje de talie culturală grea să dialogheze pur şi simplu pe diverse teme care le-au frământat în viaţa.
A rezultat un splendid volum tradus astăzi şi în limba română: "Borges - Sabato. Dialoguri consemnate de Orlando Barone" (Editura Polirom, 2010, traducere din limba spaniolă, postfaţă şi note de Ileana Scipione).
Printre multiplele teme abordate regăsim problematica religiei şi a credinţei în Dumnezeu. Precum în întreg dialogul, Ernesto Sabato este ceva mai livresc, mai lucid, mai previzibil, încercând să contrabalanseze geniul lui Jorge Luis Borges, ale cărui sclipiri şi afirmaţii nonconformiste fac sarea şi piperul cărţii. Nu mai puţin cult, Borges străluceşte prin exprimarea aforistică şi prin umor. Imaginaţia sa debordantă surclasează constant realitatea perceptibilă muritorilor. Barone, mult mai tânăr decât cei doi la vremea acestor dialoguri (1974-1975), intervine tactic, rareori, cu timiditate, câteodată inadecvat, pare strivit de prezenţa acestor coloşi ai literaturii sud-americane şi universale:
"BARONE: Şi ce crezi Domnia Ta despre Dumnezeu, Borges?
BORGES (cu ironie solemnă): El e creaţia maximă a literaturii fantastice! Ce-au imaginat Wells, Kafka sau Poe e zero faţă de ce-a imaginat teologia. Ideea unei fiinţe perfecte, omnipotente, atotputernice e cu adevărat fantastică.
SABATO: Da, dar ar putea fi vorba şi de un Dumnezeu imperfect. Unul care să nu poată manevra bine afacerea sau împiedica seismele. Sau unul care doarme şi are coşmaruri sau accese de nebunie: cum ar fi ciumele sau catastrofele...
BORGES: Sau noi doi. (Râd)" (p. 35-36).
Tr
