Comercianţii din tot Ardealul îşi fac aprovizionarea cu fructe de la Cireşoaia, unde recolta anuală de cireşe depăşeşte 1.000 de tone.

Satul Cireşoaia din Bistriţa-Năsăud freamătă în fiecare seară. Zeci de localnici, cu căruţele sau remorci încărcate cu cireşe, vin să-şi vândă marfa adunată într-o zi comercianţilor din tot Ardealul, care merg acolo să cumpere cireşe proaspete numai bune de vândut la tarabe sau în magazine.

Cireşe mari, pietroase, sunt vândute cu preţuri între patru şi şase lei kilogramul, în funcţie de cantitate, dar şi de calitatea fructelor. În pieţele din Bistriţa, aceleaşi cireşe ajung să coste cel mai ieftin opt lei şi cel mai scump 10-12 lei kilogramul. Practic, intermediarii dublează preţul mărfii. „Anul acesta, intermediarii îşi bat joc de noi. Mie aşa mi se pare. Vor să le dăm marfa cu nimic, iar ei să câştige tot atât cât noi. Ne spun că ce mare lucru este să culegi nişte cireşe din pom. Nu ar fi mare lucru dacă ar fi doar atât. Noi trebuie să plantăm copacii, să aşteptăm doi-trei ani să crească, să-i stropim, să plătim ciobanii să stea cu turmele ca să asigure îngrăşământ natural, să angajăm oameni la cules. Ei vin de la Bistriţa, vreo 50 de kilometri, şi câştigă la fel ca noi", a declarat Janos Zoltan, un localnic, nemulţumit.

Producţie peste 1.000 de tone

Proprietari a peste 600 de hectare de livezi pe care sunt cireşi din 65 de soiuri, sătenii din Cireşoaia regretă, de la un an la altul, că nu s-au organizat mai bine, că nu şi-au cumpărat un camion şi nu au un punct de desfacere comun pentru ca să iasă în avantaj. „Cred că ne-am molipsit de la români. Nu ne mai putem organiza nici noi. Fiecare e cu treaba lui şi nu iese nimic în felul acesta", a declarat Maria Szekely. Cei peste 1.600 de localnici din satul Cireşoaia, comuna Braniştea, sunt etnici maghiari şi reuşesc, într-un an bun, să câştige suficienţi bani d