Vladimir Tismăneanu: Cartea istoricului Mircea Stănescu intitulată „Reeducarea în România comunistă (1945-1952): Aiud, Suceava, Piteşti, Braşov”, aparută recent, cu sprijinul IICCMER, la Editura Polirom, face parte dintr-un şantier investigativ de maximă importanţă istorică şi morală.
Este vorba de primul volum dintr-o trilogie despre pedagogia teroristă aplicată de Securitate în vederea distrugerii sufletului şi despre manipularea criminală a deţinuţilor supuşi acestor monstruoase experimente.
Este important faptul că Mircea Stănescu oferă nume precise de ofiţeri ai Securităţii, direct responsabili pentru criminalele acţiuni. Deciziile au fost luate la vârf, conducerea Ministerului de Interne (Teohari Georgescu, Pintilie-Pantiuşa, Nikolski, Marin Jianu, Dulgheru, Goncearuc-Petrescu) era, de fapt, cea care ordona asemenea abominaţii.
Între aceşti sceleraţi motivaţi de o ideologie distructivă, personaje principale sunt soţii Gavrilă şi Eva Birtaş, ambii ilegalişti cu vechi state în aparatul clandestin al PCR.
Ar merita examinat pe larg rolul generalului securist (tot ilegalist) Gogu Popescu, amic cu Gr. Preoteasa şi Miron Constantinescu, ulterior ambasador sub Dej (Congo- Brazaville) şi Ceauşescu (Birmania). Ori al unor Pavel Cristescu (fost membru al Brigăzilor Internaţionale, şeful Miliţiei, activ în conducerea MAI), al colonelului Iosif Nemeş şi, nu mai puţin interesant, al unui Andrei Gluvacov. Ilegalist, ca şi perechea Birtaş, acesta din urmă avea să devină ulterior membru al Comisiei Controlului de Partid.
Posedatul Ţurcanu şi ciracii săi au fost instrumentele acestor indivizi plasaţi de PCR în poziţiile cruciale pentru înfăptuirea unor experimente singulare în Europa de Est şi Centrală. Ororile reeducării erau cunoscute organelor de partid şi securitate. Teohari Georgescu era membru al Biroului Politic
