Cercetăşia românească a apărut pe vremea lui Carol I, dar are doar 45 de ani. Cam straniu, nu? Deloc, deoarece Carol al II-lea a desfiinţat-o în '37, iar comuniştii nu puteau fi interesaţi de "promovarea spiritului de aventură". După ce în primul război mondial a avut un rol important, acum se luptă într-un altul: cel cu proastele obiceiuri ale tinerilor. Sursa: http://cercetasiidejeni.blogspot.com

Primii cercetaşi au fost 20 de tineri englezi. În 1907, un ofiţer britanic plimbat prin toată lumea decide să îşi dedice viaţa promovării păcii şi toleranţei. Însă lordul Baden Powell a ales să facă aceasta într-un mod tare original în acele vremuri. Astfel, în loc să se pună la masă şi să scrie siropos despre dulcea pace, Powell iese din nou pe teren.

Fără arme, dar împreună cu 20 de tineri. Scopul: o educaţie non-formală, care să dezvolte spiritul de aventură al tinerilor, abilităţile de lucru în echipă şi progresul personal, prin forţe proprii. Părintele cercetăţiei româneşti, omul de ştiinţă Gheorghe Munteanu-Murgoci, nu era deloc străin de aventurile lui Powell şi de amploarea fenomenului cercetăşiei în Anglia.

Cercetaşii-sanitari, curieri şi telegrafişti ai Primului Război

În 1912, când Murgoci se întoarce în ţară, pune bazele primelor grupuri de cercetaşi români, la Blaj, Braşov şi Bucureşti. Până în 1914, mişcarea se lărgeşte, iar anul marchează înfiinţarea Asociaţiei Cercetaşii României. În timpul primului război, cercetaşii sunt prezenţi în spatele frontului, înlocuind sanitari, curieri şi telegrafişti, dar şi în luptă. Ecaterina Teodoroiu, celebra "eroină de la Jiu", făcea parte din mişcarea cercetaşilor.

Ca semn că mişcarea a însemnat ceva pentru România Mare din 1918, la Tecuci a fost ridicat un monument în cinstea cercetaşilor dispăruţi în timpul primului război mondial. Singurul din lume dedicat cercetaşilor, spun