Va putea omenirea să stăpânească virusurile, să elimine poluarea şi să prezică dezastrele naturale? Pentru răspunsuri la aceste întrebări, este nevoie de studierea în profunzime a materiei de pe Terra, iar uşa spre detaliu sunt razele X produse cu ajutorul sincrotroanelor din întreaga lume.

Un tânăr cercetător român, Andrei Flueraşu, ne explică trecutul, prezentul şi viitorul celui mai mare şi performant sincrotron, "European Synchrotron Radiation Facility", de la Grenoble, Franţa.

Mii de ani, omul a putut vedea lumea numai la scară macroscopică. Deşi conceptul de atom există din antichitate, abia în secolul al XX-lea omul a avut şansa de a studia materia la scară atomică. Pentru a observa aceşti atomi, ale căror dimensiuni se măsoară în zecimi de nanometru, ai nevoie de un altfel de "lumină", cu o lungime de undă mult mai mică (de ordinul distanţelor dintre atomi). Acestea sunt razele X, descoperită de Rontgen în 1895.

De la ciclotron la sincrotron

Dar de ce avem nevoie de un sincrotron? De ce nu folosim un aparat cu raze X cum sunt cele din spitale? Lumina produsă de un sincrotron constă în raze X foarte puternice. Fasciculul de raze X de aici este foarte îngust şi deosebit de intens. În comparaţie cu aparatul de spital, sincrotronul produce fascicule de raze X de mii de ori mai strălucitoare.

Primele acceleratoare, ciclotroanele, au fost construite în anii 30. Nucleul atomului a fost divizat prin coliziunea particulelor cu energii mari. Astfel, fizicienii au dedus legile fizicii fundamentale, care guvernează întregul Univers. Sincrotronul este chiar mai performant decât un ciclotron. Radiaţia sincrotronică, fasciculele de raze X foarte intense au fost produse pentru prima dată în Statele Unite, în 1947.

România, acces dificil la sincrotron

"Din păcate, România nu este stat-membru al ESFR, iar cercetătorii