Prezent ieri în redacţia EVZ, Vladimir Tismăneanu a făcut o declaraţie-şoc: militează pentru unificarea tuturor institutelor de cercetare a comunismului românesc. Pe eticheta planului scrie “urgent”.
În context, situaţia Institutului Revoluţiei fondat şi prezidat de Ion Iliescu trezeşte cele mai multe controverse. O certitudine: IRRD e o nucă mai tare decât a fost institutul condus de Marius Oprea. S-a înfiinţat prin lege (nu prin hotărâre guvernamentală) şi, aşa cum admite şi Vladimir Tismăneanu, “nu se poate atinge nimeni de el”.
Teoretic. Practic, o majoritate parlamentară dispusă să sprijine desfiinţarea, tot prin lege, a institutului prezidat de Ion Iliescu ar putea schimba fundamental datele problemei. Tismăneanu susţine că miza e pur ştiinţifică, iar măsura ar viza o administrare cât mai corectă a memoriei recente a totalitarismului. În plus, promite să se retragă în postura membrului simplu de Consiliu Ştiinţific dacă “mişcarea” se produce.
Vladimir Tismăneanu a mai vorbit, recent, exclusiv pentru EVZ, despre noul destin al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (rezultat din comasarea altor două institute), instituţia care a făcut obiectul unui scandal intelectual în ultimele două luni. A clarificat atunci majoritatea temelor importante: obiective, metode, trecut şi viitor, plus controversa nesfârşită a înlocuirii din funcţie a lui Marius Oprea.
“Să propun eu PDL-ului?”
Ieri însă, pentru prima oară, Tismăneanu a vorbit deschis despre ideea unificării institutelor care “produc” memoria istoriei recente din România. Au fost, pe vremuri, patru: Institutul pentru Studierea Totalitarismului, Institutul Revoluţiei, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Institutul pentru Memoria Exilului.
Astăzi, ultimele două au intrat sub pălăria noului IICCM
