Romanul "Reţetarium", semnat de Costi Gurgu (autor român stabilit la Toronto), este un SF scris cu o mână sigură, exersată. Din acronimul SF, S ar trebui însă şters, pentru că acest roman ştiinţifico-fantastic nu are nimic ştiinţific. Totul este fantezie pură, fantezie de dragul fanteziei, utilizare neobosită (dar obositoare pentru cititor) a capacităţii de a inventa fiinţe, anatomii, obiceiuri, forme de organizare socială etc. Foarte rar - în special în motto-uri, unde adie puţin umor - se creează impresia că ar fi vorba de o comedie a existenţei, de o relativizare a ceea ce tindem în mod curent să sacralizăm.
Cele mai multe pagini ale cărţii (din cele aproape 300 câte sunt în total) sunt scrise însă cu toată seriozitatea. Costi Gurgu relatează conştiincios, ca un prozator realist, întâmplări fanteziste. Drept urmare, cu toată inventivitatea sa, sfârşeşte prin a-l plictisi pe cititor. Aducerea în prim-plan a unor personaje himerice, în loc să aibă caracterul unui eveniment, devine de la un moment dat previzibilă:
"- Transmite-i Măritului Hitissh că am venit din partea Maestrului Plabos.
Frilul Hitisshului afişă o figură dezgustată şi începu să apese meticulos pe clanţă.
- N-ai auzit de marele Plabos? făcu uimit Morminiu.
Nici o reacţie. Poarta începuse să se deschidă, iar dropşii se îmbulzeau să iasă."
Toate aceste fabulaţii, lipsite de justificare estetică, par mai degrabă produsul unui joc fantezist decât al unui act de creaţie. Oricare dintre cititori poate continua citatul reprodus mai sus, lăsându-se în voia unei imaginaţii infantile reziduale.
Copiii nesupravegheaţi de maturi improvizează adeseori asemenea istorisiri fără sfârşit, unele mai năstruşnice decât romanul lui Costi Gurgu. Dar nu le publică.
ALEX. ŞTEFĂNESCU. Critic şi istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiun
