ORAŞUL DE VIS: Pe Lucian Sabados, ploieştenii îl cunosc atât în calitate de director al Teatrului „Toma Caragiu” din oraş, dar şi drept cel mai împătimit al jazzului şi preşedinte al Asociaţiei Culturale Jazz-Forum.
De aproape 54 de ani în oraşul lui Caragiale, artistul îi ştie fiecare ascunziş. Maestrul Sabados vorbeşte cu drag despre urbea sau, într-un interviu acordat pentru campania "Oraşul de vis", inţiată de evz.ro pentru a descoperi oraşul din România care oferă locuitorilor cele mai bune condiţii de trai.
EVZ: Cum a fost copilăria în oraşul Ploieşti? Care sunt locurile şi evenimetele de care îţi aduci aminte cu plăcere? Aveai un loc deosebit în care îţi petreceai timpul?
Lucian Sabados: În primul rând, liceul de muzică, acum liceul pedagogic, unde am studiat până în clasa a şaptea, unde am studiat pianul şi care era amplasat pe o stradă foarte frumoasă. Este o clădire foarte dragă mie cu spaţii deosebite, cum ar fi cel al secţiei de pictură. Tot din copilărie îmi amintesc de terenul de tenis - pentru că eu am făcut şi tenis de performanţă - era amplasat lângă rafinăria Astra.
Ca orice ploieştean care a trecut prin adolescenţă, nu pot uita bulevardul Castanilor şi fosta Piaţă Cuza, pe al cărei loc se află acum un mare magazin. Ploieştenii ştiu cel mai bine despre ce vorbesc. Este păcat că acel loc a dispărut odată cu sistematizarea făcută de comunişti în anii'60. Tot în zonă este o stradă care se numeşte Haşdeu unde sunt păstrate câteva clădiri foarte frumoase de început de secol 19.
Cel mai drag mie îmi este, totuşi, Parcul Tineretului unde am copilărit şi în care, în prezent, se află Sala Sporturilor. Înainte acolo era un câmp care, privit însă prin ochii copilăriei, semăna mai mult cu o junglă amazoniană. Acum el este un parc deosebit de frumos, dar eu pot spune că am pierdut acel spaţiu al copilăriei. @N_
