Cameila Ioniţă a reuşit să se impună într-o lume a bărbaţilor alegând o meserie caracterizată de curaj. A început să facă paraşutism încă din adolescenţă, iar după ce a îmbrăţişat cariera militară a ajuns să îi înveţe pe alţii tainele zborului.

„În 1982 eram elevă la liceu în Ploieşti, când doi instructori de la aeroclubul din Strejnic au vebit să caute copii care să facă sport. Un an înainte fusesem într-o tabără UTC la planorism unde făcusem câteva ore de zbor şi aş fi vrut să continui, dar la Ploieşti nu se făcea decât zbor cu motor şi paraşutism. Aşa am început să fac paraşutism”, povesteşte Camelia Ioniţă.

Primul salt de ziua ei

La început, în grupă erau mai multe fete, care treptat au abandonat. Camelia însă, şi-a încheiat pregătirea teoretică, a dat examene şi a ajuns să pună în practică ceea ce învăţase la cursuri. Bucuria primului zbor a fost mai puternică decât emoţiile Primul şi al doilea salt l-a făcut chiar de ziua ei de naştere şi i-a plăcut nespus de mult. La al treilea salt i-a fost frică, atunci s-a manifestat teama de început, dar a sărit pentru că nu putea să se lase mai prejos decât băieţii. I-a plăcut de la început paraşutismul şi în scurt timp acest sport a devenit cea mai mare pasiune a sa, chiar dacă nu întotdeauna este uşor. „Nu-i ca la fotbal unde te duci două ore la antrenament şi pleci acasă. Aici stai toată ziua pe câmp, pliezi, sari, sau uneori nu mai zbori pentru că e vremea rea”spune Camelia Ioniţă. Nu s-a gândit niciodată să renunţe, nici măcar atunci când a rămas singura femeie din grupă.

O familie de paraşutişti

Pe aerodrom, acolo unde îi place cel mai mult, Camelia şi-a cunoscut soţul, paraşutist la rândul lui. Acum în familia Ioniţă paraşutismul este principala preocupare. Camelia şi Florin, soţul său sunt profesionişti, ambii militari şi instructori la Centrul de Pregătire pe