Mihai Gavris. Îmi scrieţi astfel: Sunt somer de lux in caruta cocosata de culori a amintirilor mele. Ma inec in dragoste, iar slabiciunea din mine isi doreste la inmormantare fanfara stilata, dirijata de Dumneavoastra. Tu esti Horia, eu sunt Gavris. Ardeleni. Domnule Gavris, eu nu sînt ardelean şi, mai ales, eu scriu cu diacritice. În Ardeal nu se obişnuieşte? Apoi eu nu vă doresc o înmormîntare cu fanfară, fie şi dirijată de mine! Eu, dimpotrivă, vă doresc să trăiţi ani mulţi, destui cît să aveţi timp să vă vindecaţi de prostiile pe care le scrieţi. Soarele s-a catarat pe orizont si incepe sa arunce jucaus sageti calde, facand lumina in jur. Nu il vad pentru ca sunt orb. Simt doar freamatul verde al frunzelor trezite din somn si un pui de caprioara cum se intinde tremurand, dupa izvorul lui de viata. Cu asemenea dulcegării nu promovaţi nici clasa a IV-a. La final puneţi un p.s.: îi pot ajuta pe cei din jur cu mesajul meu?Domnule Gavris (sau Gavriş, mai probabil), nu vă gîndiţi la alţii! Ajutaţi-vă în primul rînd pe dvs. citind literatură bună şi observînd cu luciditate diferenţele dintre ea şi ceea ce scrieţi.
Amelia Mociulschi. Sînteţi din Bucureşti, aveţi duble studii universitare: Biologie şi Arte Plastice. Enumeraţi locurile (virtuale) în care aţi publicat şi astfel mi-am dat seama cîte asemenea situri pentru mîngîierea orgoliilor noastre există în jur: Hyperliteratura, Fdl.ro, Timpul, Singur, Hermeneia, Roliteratura, Europeea, Agonia (romană şi franceză), Reţeaua literară, Cuvintele, Atheneum.ca, lithera.ro, Omnigraphies.com, Oasis des artistes, Oniris.be. Nu vă faceţi iluzii! Nici o astfel de publicare nu contează decît dacă, spre deosebire de sutele de veleitari care se grămădesc asupra lor, aţi avea de spus ceva nou şi important. Dar dvs. scrieţi astfel: Timpul se lungeste ca urma lipicioasă lăsată de un melc în mişcare. (. ,.)Vezi cu och
