Decrepitudinea politică, o trăsătură a timpurilor noastre
Eu unul - şi cred că mulţi alţii ca şi mine - m-am săturat de tânguielile pe marginea crizei. Care tânguieli ne-au condus la ce? Gestionarea crizei de actualul Guvern a fost în general greşită, uneori de-a dreptul stupidă. Am trăit din rectificare în rectificare. Când a răspunsurilor greşite la întrebări pertinente, când a declaraţiilor prea optimiste, când a măsurilor anunţate care s-au dovedit fie ineficiente, fie inaplicabile. Acum câteva zile, fostul prim-ministru al Spaniei, Felipe Gonzales, spunea că "o rectificare este un lucru înţelept, multe rectificări sunt o treabă de tâmpiţi".
Ce se aştepta să realizeze gestionarea corectă a crizei:
1. reducerea riscului de incapacitate de plată a României până la un nivel normal, adică neglijabil;
2. reducerea mărimii cheltuielilor şi instituţiilor bugetar-administrative nejustificate şi ineficiente;
3. stoparea declinului economic prin măsuri de stimulare a investiţiilor private şi de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii intrate în criză, pentru a nu concedia angajaţii lor.
Ceea ce vedem este un înalt nivel de ignoranţă despre cele mai multe dintre temele importante ale guvernării. Ca să nu mai vorbim despre cea mai mare slăbiciune care nu e de ordin profesional, ci moral: lăcomia combinată cu aroganţa.
Mulţi telespectatori văd, spre exemplu, în Divertis Show un mare avantaj: acela de a arăta oamenilor politici ceea ce sunt în realitate şi ceea ce gândesc efectiv românii. Când un popor crede că are motive puternice pentru care nu-şi mai respectă conducătorii înseamnă că se află în faţa unor mari pericole. Trăsătura cea mai frapantă a timpurilor noastre este decrepitudinea politică. Nu prin senilizarea ei, ci prin destrămarea valorilor esenţiale în conducerea ţării. Bunăoară, ac
