În noiembrie 2007, în ediţia europeană a revistei „Time" apărea un articol intitulat „Moartea culturii franceze", semnat de jurnalistul american Donald Morrison. Imediat, întreaga Franţă, în frunte cu Bernard-Henri Levy şi Maurice Druon, s-a simţit datoare să-l spulbere pe obraznicul autor. Reacţiile jurnaliştilor, oamenilor de televiziune, ale scriitorilor şi ale politicienilor francezi au depăşit cu mult în amploare cele şapte pagini publicate de Morrison, în care acesta explica, cu date şi cifre, că, în ciuda sumelor imense investite în toate domeniile culturii, Franţa nu a mai produs în ultimele decenii nici un nume de anvergură internaţională. Morrison a dezvoltat apoi teoria sa într-o carte intitulată „Ce mai rămâne din cultura franceză", carte tradusă şi în româneşte şi lansată zilele acestea de către editura Art.

Volumul cuprinde şi răspunsul pe care l-a primit Donald Morrison de la profesorul şi istoricul literar Antoine Compagnon. La întrebarea lui Morrison „Ce mai rămâne din cultura franceză?", Compagnon răspunde: „Preocuparea pentru grandoare".

„Mai înţelept ar fi fost să-mi fi păstrat consideraţiile pentru dineurile pariziene"

Dar iată cum povesteşte, plin de umor, jurnalistul american cum a declanşat scandalul. „Eu îmi vedeam liniştit de treburile mele - sau, mai degrabă, de ale Franţei -, când furia opiniei publice galice m-a lovit direct în plex. (...) Trebuia să fi ştiut că un american nu poate curta insistent puterea şi gloria culturii franceze fără să se aleagă cu un răspuns dur şi deloc plăcut. Mai înţelept ar fi fost să-mi fi păstrat consideraţiile pentru dineurile pariziene decât să public un articol intitulat «Moartea culturii franceze» într-o revistă americană. Dar îmi făceam iluzii că observaţiile mele vor fi receptate de cititorii francezii la fel cum credeam eu: adică nişte constatări amicale şi pozitive despre o ţară ca