În "Roata norocului", eroii-prieteni recuperează nepreţuitele tanagrale

Romancier, eseist, ziarist, Constantin Chiriţă este autorul romanului "Cireşarii", cel de-al doilea best-seller din literatura română, scris în perioada comunistă, după "Toate pânzele sus" al lui Radu Tudoran (1954). Primul volum, "Cavalerii florii de cireş" (intituat iniţial "Teroarea neagră") a apărut în 1956, iar următorul, "Castelul fetei în alb", în 1958, urmându-le cronologic, "Roata norocului", "Aripi de zăpadă" (iniţial "Teroarea albă") şi "Drum bun, Cireşari!".

Adolescenţii de pe Strada Cireşului au fost modele ale câtorva generaţii de cititori tineri, romanul fiind reeditat cu succes de mai multe ori şi fiind ecranizat pentru televiziune în anii '70, în regia lui Andrei Blaier.

"Cireşarii" întruchipează spiritul de echipă şi prietenia nobilă. Împreună funcţionează ca un mecanism perfect, au aptitudini complementare, sunt uniţi, deci invincibili. Cititorii din toate timpurile au fost cuceriţi de asemenea modele cu care s-au identificat, dacă amintim doar prieteniile din romanele lui Karl May sau spiritul de solidaritate din echipajele cărţilor scrise Jules Verne.

"Cireşarii" este cartea unei vârste, situate de autor între 12 şi 16 ani, când adolescenţii au nevoie de modele, de valori şi de repere morale, deci de cărţi care îi pot face să viseze, cărţi care să le reprezinte vârsta şi aspiraţiile. Eroii cărţii, Ursu, Victor, Ionel, Tic, Dan, Maria sau Lucia sunt la vârsta cititorilor lor, aventurile pline de dinamism şi neprevăzut sunt credibile şi prin faptul că se petrec într-un oraş generic din România. "În mintea cititorului, clipele de vis devin clipe grave de înţelegere a marilor adevăruri", cum spunea Constantin Chiriţă. Toate aceste caracteristici explică faptul că succesul neegalat al romanului a determinat o puternică mişcare î