Daniel Gheorghe a cunoscut-o pe Mădălina Manole în 1988, la Festivalul de la Mamaia, iar, de atunci, a urmat-o la toate spectacolele, cu excepţia a "vreo două", unde nu a putut ajunge din motive întemeiate. Este fanul ei "numărul 1" şi, în loc să vină la petrecerea aniversară, păşeşte cernit pe aleea locuinţei ei.

Tânărul din Medgidia vorbeşte cu sensibilitate despre cea pe care a îndrăgit-o atât ca artistă cât şi ca om şi spune că nu înţelege de ce a ales să îşi pună capăt vieţii.

"Sunt şocat şi nu pot să cred că este vorba despre ea. Şi şocul va fi mai mare atunci când o voi vedea", spune tânărul cu durere în suflet.

Aflat în faţa casei Mădălinei, Daniel priveşte cu tristeţe cele câteva flori rătăcite şi două-trei lumânări care ard pe lângă zid. Locuinţa este goală şi tristă, parcă ar fi pustie, spune tânărul.

Mădălina Manole şi Daniel se cunosc de 22 de ani

Daniel avea 12 ani când a văzut-o pentru prima dată pe Mădălina şi de atunci sunt nedespărţiţi în turnee. "Deborda de fericire, era tot timpul veselă şi plină de viaţă şi o luptătoare pentru tot ce a obţinut în viaţă şi în carieră".

Spectacolele ei nu semănau unul cu celălalt. "Dădea fiecăruia o altă conotaţie. Ori de câte ori se afla pe scenă era pentru ea ca un nou început. Nu înţeleg cum s-a ajuns aici şi, mai ales, nu îmi vine să cred că este vorba despre ea".

Ultima dată, cei doi au vorbit sâmbătă. "A fost o discuţie scurtă şi mi-e greu să spun despre ce am vorbit. Era în ajunul aniversării ei şi părea bucuroasă. Îmi pare rău că s-a scris despre discuţia noastră, iar lucrurile spuse au fost denaturate".

Mădălina era specială pentru caracter şi pentru dăruire. "Îşi punea realmente sufletul pe tavă", spune Daniel.

"Sunt pierdut", repetă cu durere Daniel Gheorghe.

Mădălina Manole şi fanul ei "numărul