Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu a pus în scenă piesa Femeia ţintă şi cei zece amanţi de Matei Vişniec, în regia lui Claire Dancoisne. Nu cred că e o întîmplare faptul că textele lui Matei Vişniec sînt puse în scenă nu doar în Capitală, ci şi în provincie, că au priză deopotrivă la public şi la regizori. Deşi cu o distribuţie limitată, spectacolul surprinde şi seduce publicul. Cei trei tineri actori sibieni, Diana Fufezan – pe care o regăsim în rolul Ziţei din O noapte furtunoasă, dar care se schimbă complet interpretînd-o pe Bernadette din piesa lui Vişniec –, Cristina Ragos şi Ciprian Scurtea interpretează, pe rînd, personaje bizare şi onirice. Matei Vişniec însufleţeşte, în Femeia ţintă şi cei zece amanţi, corpuri-fantoşă, care îşi ascund dramele sub măştile groteşti, amplificîndu-le glasul şi schimonosindu-le chipul. E clar că muncitorii de la bîlci nu cunosc decît legile transhumanţei, după care se ghidează orbeşte, dar nu ne dăm seama de secretele pe care le ascund, de viaţa pe care au ratat-o de dragul călătoriei şi al superficialităţii. Cînd apucă să-şi aşeze cortul şi să povestească, identităţile lor se fanează şi o nouă poveste ni se înfăţişează, la fel de banală şi ciudată ca un bilet de loterie. Dar tocmai de aici, povestea lui Tony Galantul şi a Inspectorului de bîlci prinde contur. Păşind prin galerii întunecate, din care sar pumnale sau sînt eliberate duhuri, Inspectorul – deşi ar trebui să insufle frică şi respect, fiind un reprezentant al autorităţii locale – este neofitul care nu-şi duce iniţierea pînă la capăt, riscînd să se piardă în capcanele camerei misterelor. Oamenii bîlciului ştiu regulile jocului, dar Inspectorul le nesocoteşte sfatul: „nu intraţi în casa ororilor, domnule inspector, veţi avea impresia că aţi stat cel puţin o jumătate de zi“. Îşi va pierde rapid memoria, dar va fi vrăjit de descoperirile dinăuntrul lumii în ca