Nemulţumirea faţă de Guvernul Boc a depăşit cu mult graniţele taberei tradiţionale anti-PDL şi anti-Băsescu, iar sentimentul că acest guvern trebuie să plece cât mai repede câştigă teren şi printre oameni care ştiu foarte bine că o mare parte din dezastrul actual se datorează şi hoţilor şi fariseilor din PSD şi PNL.

Raţionamentul „ceilalţi sunt chiar mai răi" nu mai ţine. Problemele economice se acumulează exponenţial şi, ca atare, nevoia unui Executiv care să ştie cum să abordeze criza face irelevante simpatiile politice. Gravitatea momentului - chiar şi revenirea în 2011 pe creştere economică este pusă sub semnul întrebării! - a creat un moment politic aparte. Gradul de acceptare a unor posibile alianţe politice care la sfârşitul anului trecut, de exemplu, ar fi semănat groază printre alegătorii loiali ai anumitor partide a crescut semnificativ. Mesajul românilor care s-au săturat de partizanate, de certuri sterile şi guvernare ineficientă către întreaga clasă politică este cât se poate de simplu: da, Boc şi guvernul lui ne-au dezamăgit, dar arătaţi-ne că dacă veniţi voi la putere ştiţi cu adevărat ce aveţi de făcut şi că nu veţi reînnoda ciclul corupţiei şi incompetenţei.

De la începutul anului încoace, România are nevoie ca de aer de o expertiză paralelă amănunţită asupra problemelor statului, care să ofere soluţii mai eficiente şi poate chiar mai puţin dureroase decât cele propuse de PDL. Confruntarea publică a celor două seturi de măsuri putea să ne ofere, indirect, şi un răspuns la întrebarea dacă există oameni mai competenţi decât cei actuali care ne pot scoate mai repede din criză.

De ce a preferat opoziţia discursurile demonizatoare de tipul „Băsescu vrea să impoziteze tot, vrea să scadă pensiile, vrea să lase sute de mii de oameni pe drumuri, Băsescu e nebun!" în locul unei demonstraţii de expertiză? De ce au ales să nege realitatea pro