Sătenii din Geamăna trăiesc cu mâlul acid sub pragul casei. Paradoxal, blestemul cuprului ar putea duce la renaşterea economică a zonei, prin turism.

Locuitorii unui sat din Munţii Apuseni trăiesc unul-doi ani într-o casă, după care se mută în alta. Sătenii fac acest lucru nu pentru că ar avea o căruţă de bani, ci pentru că lacul de steril le inundă casele. Ei fug astfel din calea mâlului şi se refugiază în gospodăriile părăsite de consătenii lor cu ani în urmă. Paradoxal, tocmai lacul de steril ar putea aduce relansarea economică a zonei. Şi asta pentru că lacul imens, care a înghiţit satul, stârneşte curiozitatea turiştilor, astfel încât aceştia se abat de la drumul dintre Lupşa şi Câmpeni pentru a vedea „Decantorul", adică lacul straniu din steril.

Satul sacrificat

Satul Geamăna a fost sacrificat în urmă cu 33 de ani de regimul comunist, care a decis să deschidă în zonă, la Roşia Poieni, o exploatare minieră. Sterilul avea să se acumuleze pe fundul unei văi în care trăiau oameni. Dar nimic nu poate sta în calea progresului, astfel că sătenii au fost avertizaţi că peste casele lor va veni mlaştina de reziduuri industriale. Astfel, autorităţile le-au dat nişte bani drept despăgubire, nu foarte mulţi, pentru că pe atunci nu exista conceptul de preţ al pieţei, iar oamenilor nu le rămânea decât să se mute. Unii nu au făcut-o. Fie pentru că nu aveau unde, fie pentru că nu-şi permiteau sau pentru că pur şi simplu nu au crezut în scenariul apocaliptic. Acesta s-a adeverit însă şi casele de pe fundul văii au fost încet, încet înecate în mlaştina de steril. Peisajul pare de pe altă planetă. Tocmai stranietatea lui îi atrage pe cei care merg pe Valea Arieşului şi care străbat un drum de piatră lung de circa trei kilometri, pentru a vedea lacul care este aproape solid. Curiozitatea oamenilor este stârnită şi de poveştile localnicilor, care spun că, uneori,