Este dedicată total meseriei de asistent medical şi crede că nici un efort nu este prea mare atunci când este vorba despre viaţă şi sănătate.
Nu a vrut de la început să lucreze în domeniul medical, însă, atunci când a descoperit că îi poate ajuta pe cei din jur cu ceea ce ştie, şi-a dat seama că a luat cea mai bună decizie atunci când a urmat o şcoală de asistent medical generalist. Iniţial, alegerea părea una sortită eşecului. "Am făcut practică în aproape toate spitalele din Ploieşti şi am realizat atunci că sistemul medical este subfinanţat, că bolnavii sunt nevoiţi să se însănătoşească în condiţii mizere şi că salariile sunt infime. Dar ce am văzut în ochii oamenilor după ce plecau pe picioarele lor din spital, sănătoşi şi cu speranţă în priviri, m-a determinat să rămân", îşi aminteşte Emanuela despre începuturile meseriei.
De parcă astfel de impedimente nu ar fi fost suficiente, asistenta medicală a profesat doi ani de zile la ţară, într-o comună aflată la 40 de km de Ploieşti. A făcut zilnic naveta, însă nu i s-a părut un efort prea mare în comparaţie cu munca de pionierat pe care a trebuit să o ducă. "La ţară, oamenii sunt mult mai puţin atenţi cu sănătatea lor, iar gradul de solicitare fizică este foarte mare, din cauza muncii de la câmp. Ai nevoie de multă răbdare pentru a-i convinge să-şi schimbe stilul de viaţă, să urmeze medicaţia, să-şi facă analizele la timp şi să acorde importanţă sănătăţii", spune Emanuela.
Contracepţia, subiect tabuu
Una dintre cele mai mari provocări căreia a trebuit să-i facă faţă a fost educaţia realizată tinerelor de la ţară în privinţa contracepţiei. "În mediul rural, metodele de prevenţie a sarcinii sunt, şi acum, subiecte tabuu, chiar şi în cazul femeilor căsătorite. Copiii se fac pe bandă rulantă, chiar dacă familiile nu au mijloacele materiale pentru a-i întreţine. Am cooptat, împreună cu medicul de fa
