Casele de schimb din capitală au case de marcat şi computere. Însă, dacă un client vrea să obţină un curs mai bun, trebuie să renunţe la chitanţă. Sursa: Codrin Prisecaru
În dimineaţa zilei de sâmbătă (24 iulie, n.r.), Alexandru (numele este fictiv pentru a se proteja identitatea sursei, n.r.) a sondat Internetul pentru a vedea ce bancă oferă cel mai bun curs de schimb. Cum oferta instituţiilor de credit nu l-a mulţumit, s-a gândit să încerce şi la casele de schimb valutar din zona Unirea, deoarece, acestea, fiind amplasate în inima Bucureştiului, ar fi trebuit să fie şi deschise.
Clientul a avut noroc: trei case de schimb valutar deschise, una lângă alta. Pe partea cealaltă a străzii, un lung şir de bănci. Alexandru a intrat în prima casă de schimb valutar, care afişa un curs de 4,2800 lei/euro, şi a întrebat-o pe casieră dacă se poate negocia pentru sume mai mari. Femeia a răspuns afirmativ, oferindu-i un curs de 4,2750 lei/euro.
"Negociere cu chitanţă nu se există"
Când bărbatul i-a spus că vrea şi o chitanţă sau măcar o hârtie cu semnătură şi ştampilă, ca să aibă o dovadă în cazul în care la bancă s-ar fi descoperit bancnote false, tonul casierei s-a schimbat.
"Haideţi, domnu’! Dacă nu vă trec schimbul pe casă, cum să vă dau chitanţă? Negociere cu chitanţă nu se există", l-a spus ironic casiera. Totuşi, aceasta a avut amabilitatea de a o suna pe colega ei, care lucre în casa de schimb de alături, amplasată la intrarea unei scări de bloc.
"Mergeţi la fata de pe colţ, că vă dă ea chitanţă", i-a spus.
La cealaltă casă de schimb, povestea se repetă. Alexandru, temându-se să nu primească bancnote false şi să aibă probleme cu poliţia, a intrat într-o altă casă de schimb, aflată la doi paşi de cealaltă. În incinta acesteia funcţionează şi un chioşc cu bijuterii. Întrebată dacă la suma de 5.00
