In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul dintre ei, care suferea cumplit din pricina plamanilor, era ridicat in fiecare zi de o sora medicala la fereastra salonului, unde, sprijinit de perete, povestea colegului suferind, cele vazute pe fereastra. Era o gradina plina de flori. Venise primavara. Zarzarii erau in floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal peste verdele matasos a ierbii fragede. Un vant molatec adia prin pletele unui cuplu, care stateau mereu pe aceeasi banca.
Pe zi ce trecea omul de langa fereastra descria lucruri din ce in ce mai frumoase. In acelasi timp omul din patul de alaturi incepuse sa devina invidios. Zilele care la inceput treceau mai usor, cu gandul la frumusetea de afara acum devenisera aproape insuportabile. Intr-o noapte, omul bolnav a inceput sa tuseasca infiorator. "Nu ma lasa", gafai cu greu intre doua convulsii. Tovarasul sau treaz s-a uita cu indiferenta la el. N-a chemat asistenta si in cateva minute bolnavul de langa fereastra a murit.
Cand diminata cadavrul a fost scos, bolnavul de alaturi a cerut sa fie mutat la fereastra. I-au implinit dorinta. Cand asistenta a plecat, cu sfortari supraomensti a reusit sa se ridice intr-un cot. Vroia sa priveasca si el minunatiile din gradina. Macar un colt. In fata ferestrei era un perete mare alb. Comentarii (0) Scrie comentariu (va rugam aveti rabdare pana acesta va fi moderat)
Nume
Comentariumicsoreaza | mareste
Am citit si accept Regulile pentru postarea comentariilor.
Adauga comentariu
Va rugam activati JavaScript pentru a posta un comentariu
In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul dintre ei, care suferea cumplit din pricina plamanilor, era ridicat in fiecare zi de o sora medicala la fereastra salonului, unde, sprijinit de perete, povestea colegului suferind, cele vazute pe fereas
