Undeva, pe planeta a treia din galaxia Qx, se fabrică lideri români, teleportaţi apoi în camera de comandă a acestui vast laborator de teste. După ce primele generaţii au fost retrase la ieşirea din garanţie, a venit noul val de cyborgi politici.
Premierul a atins perfecţiunea unei păpuşi de plastic: de câte ori se înclină în faţa preşedintelui, spune "Daaaa". Opoziţia stăpâneşte deja secretul vidului cosmic, nefiind niciodată nicăieri. Actualul lider bionic de la Cotroceni e o reuşită a tehnologiei extraterestre, fiind capabil să-şi lipească singur tranzistorul desprins din ureche, mulţumindu-le apoi celor care au fost nevoiţi să plece pentru a munci peste hotare, deoarece l-au eliberat de o responsabilitate. Când următorul cip i se va arde, le va mulţumi, poate, dealerilor de Furadan şi copiilor nenăscuţi, cu acel aer de institutor care, la fiecare apariţie publică, bate la palmă 20 de milioane de elevi neascultători pentru iresponsabilitatea de a respira între graniţe.
România e o ţeapă imobiliară de proporţii cosmice, o ţară căreia i se pune bulina roşie pentru a fi evacuată încet-încet. Aici, doar ne facem că trăim. Întâi, a fost proba de a duce o autostradă până la capăt, care a semănat cu chinul unui bâlbâit de a rosti fluent "Ana are mere". Când s-a desăvârşit totuşi o şosea, ea a devenit pistă de încercare pentru piloţii galactici şi pentru camioanele care se răstoarnă. A urmat politica fiscală, prin care cetăţeanul simplu primeşte privilegiul de care se bucură doar multimiliardarii americani, acela de a-şi dona jumătate din avere pentru salvarea ţării. Întru desăvârşirea testului sociologic intitulat "Cât rezistă un popor fără bani, mâncare şi speranţă?", au fost publicate norme fiscale ce seamănă cu mesajele cifrate pentru descoperirea de comori. Dacă Champollion, omul care a decriptat hieroglifele egiptene, ar fi avut firmă aici, emigra de
