Moştenitorii familiei Ştirbey produc anual aproximativ 100.000 de sticle de vin de lux, după ce au recuperat vechile domenii.

Vinul seamănă de multe ori cu povestea care l-a adus în pahare: e o combinaţie de gusturi cu final fericit. Istoria vinului Prince Ştirbey, înviat acum câţiva ani la Drăgăşani (judeţul Vâlcea), are aroma fină a secolelor trecute şi prospeţimea timpului prezent. Deşi buruienile comunismului au ajuns şi aici, n-au reuşit să sufoace viile cu totul. Nici rânduielile încurcate ale tranziţiei n-au putut opri reînchegarea unei vechi moşii, coacerea strugurilor, umplerea butoaielor şi ciocnitul paharelor.

Drumul spre România al moştenitorilor familiei Ştirbey are dulce şi amar. Era în 1997 când baronul austriac Jakob Kripp şi urmaşa vechii familii româneşti, Ileana Costinescu, s-au căsătorit şi au venit în România să-şi facă luna de miere.

"O baie caldă şi rece", cam aşa a rămas acea vizită în amintirea Ilenei Costinescu. "Descoperirea totală a unei ţări frumoase", aşa o descrie baronul Kripp, şi nu neapărat din eleganţă. "Mulţi români spun că ţara ar fi frumoasă dacă n-ar fi românii, dar eu spun că chiar datorită românilor este frumoasă".

Atunci s-au decis că trebuie să recupereze fostele proprietăţi şi să facă să renască vinul de lux care-i desfăta pe boieri. La urma-urmei, baronul era de profesie jurist, cât putea fi de greu să reînchege moşia?

Comunismul voia aici doar vinuri albe

A fost greu, a fost şi uşor pe alocuri. Cum ar veni, acelaşi dulce şi amar. Justiţia românească a arătat chipuri diferite.

"Cu cât mai departe de Bucureşti se afla un imobil, cu atât era mai uşor de recuperat. În Bucureşti se întâlnesc mai multe cercuri de interese şi e mai dificil".

La Drăgăşani a durat doi ani să recupereze cele aproape 25 de hectare de vie. În 2002, podgoria a