A iubit copii şi în vremurile de odinioară celor din centrele de plasament le dădea lăzi cu biscuiţi şi marmeladă. Acum a înfiinţat o organizaţie prin care trimite în clinici de specialitate pe cei aflaţi în suferinţă.

profil.

NĂSCUT. 7 IUNIE 1952, LA Ţăgăneşti-teleorman

STUDII. Facultatea de Inginerie Mecanică, Universitatea de Vest, Timişoara

IDEALURI. Să-i poată ajuta şi de acum încolo pe copiii aflaţi în suferinţă.

Ce-ţi place

A fost intotdeauna pasionat de istoria veche, a geţilor şi dacilor dar şi de aprofundarea istoriei Caselor regale din Europa. Ani de-a rândul a pictat pe pânză, în ulei, fiind şi absolvent al Şcolii Populare de Artă.

Nu-i place

A fost întotdeauna împotriva discriminării,a nedreptăţilor sociale. A condamnat indiferenţa oamenilor, detaşarea acestora faţă de suferinţa celor care au nevoie de sprijin material sau moral.

Dumitru este preşedintele unei Organizaţii Non Guvernamentale „Speranţa" al cărei scop este unul nobil: acela de a ajuta copiii aflaţi în suferinţă. „Lucram înainte de 1989 la Tunele Braşov şi făceam naveta, cu soţia, către Popeşti, Berbeşti, unde aveam lucrări. Trecem cu trenul prin Băbeni şi vedeam copiii dintr-un centru de plasament, cum stăteau îmbrăcaţi sărăcăcios, pe garduri. La sfârşit de săptămâni le cumpăram lăzi de biscuiţi sau marmeladă şi le ofeream. Strigau cu toţii după noi, mămă, tată", povesteşte Dumitru. Viaţa în familia Anton a avut momentele ei de frumuseţe atunci când s-a născut Petre, primul copil, acum în vârstă de 27 de ani, absolvent a trei facultăţi, pasionat de pictură. „Viaţa părea că îşi continuă cursul firesc, iar pentru că familia îşi dorea al doilea copil, iar soţia a avut probleme, l-au înfiat pe Alexandru. În primăvara lui 1998 cei doi băieţi ai mei au fost grav accidentaţi, pe acostament, în cartierul Goranu de un autoturism condus de u