Având ceva experienţă analitică mai curând în administraţie şi bugete locale decât în afaceri externe - deci fiind plasat la celălalt capăt al scalei de politici - rar îmi dau cu părerea pe chestiuni de diplomaţie. Sursa: EVZ
Însă observând creşterea de vizibilitate pe care a căpătat-o în ultima vreme relaţia noastră cu Republica Moldova, şi încurajat în plus de înmulţirea fără precedent a comentatorilor amatori, care cu cât sunt mai neavizaţi şi guralivi, cu atât sunt mai bine înţepeniţi ca moderatori în prime-time, nu văd de ce n-aş face o excepţie.
Cu perspectiva celui care a petrecut recent câteva săptămâni la Chişinău, îmi dau deci şi eu un pic cu părerea unde nu mă pricep, în buna tradiţie dâmboviţeană.
Primul lucru care surprinde, privit de dincolo de Prut, este pariul politic complet debalansat făcut de diplomaţia română, dar mai ales de preşedintele Băsescu, pentru una din formaţiunile politice din spectrul complicat al Moldovei, care intră în septembrie într-o campanie electorală ce va dura toată toamna. Anume, pentru partidul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu şi al nepotului său, primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă.
Ambii sunt personaje politice perfect onorabile şi intens mediatizate, atât în Moldova, cât mai ales în România, unde au fost prezente în anturajul prezidenţial în numeroase ocazii (inclusiv, de exemplu, la ultima campanie de alegeri), fiind împinse în mass-media română cât cuprinde, până la crearea impresiei că sunt singurii politicieni care contează în ţara vecină. Aceasta este o impresie greşită: partidul lui Ghimpu şi Chirtoacă este cam al patrulea în sondaje şi al treilea dintre partidele care acum formează alianţa pro-europeană de guvernare.
Flamboaianţa celor doi şi capacitatea lor de a produce declaraţii citabile maschează parţial subţirimea echipei şi a maşinăriei de part