Am fost instiintat acum cateva zile de catre Barrister James Kaila, avocatul domnului K.C.Vaganov, ca dl. Vaganov a crapat. A murit undeva in Togo, intr-un accident de masina. Urata treaba, mi-am zis, Dumnezeu sa-l ierte. Am tras doua fumuri si cand citesc un rand mai jos, ma ia cu ameteli. Vagonov ala era o ruda apropiata de-a mea. Mai mult, Vagonet ala mi-a lasat o mare mostenire. Am bocit timp de peste 2,13 secunde si am deci. Musai sa intru in posesia mostenirii! Am si eu cheltuieli, la urma urmei…
Iata ca o moarte nu e in mod necesar un motiv de intristare, mi-am zis, cu lacrimile abia zvantate pe fatza si cuprins de urmele unei mici doze de piosenie. Omul a crapat, nu se facea sa ma bucur prea tare, da` nici spatiu fiscal pentru intristare nu era.
Tot ce aveam de facut era sa ii scriu lui nenea Kaila, sa ii dau datele ca sa imi trimita cele 12 milioane de dolari pe care mi le-a lasat ruda mea, Vagonov.
I-am scris in cinci secunde, desi pentru un moment am crezut ca cineva isi rade de mine. Ei bine, nea Kaila mi-a raspuns. Impecabil redactat raspunsul. Aflu ca mostenirea mea de 12 milioane este bine mersi intr-un cont bancar. Si ca pentru a intra in posesia ei nu trebuie decat sa ii scriu bancii. Beton! In urmatoarele 30 de secunde i-am scris. Port (pardon de expresie) regulat corespondenta cu bancile, asa ca stiu cum sa scriu.
Pfuai, la nici 24 de ore, mi-a raspuns. Sunt la numai cateva secunde de a intra in posesia a 12 milioane de dolari. Trebuie doar un mic amanunt de indeplinit. Numarul de card si pinul. Pentru siguranta, mi-au spus bancherii. Clar, sunt niste oameni responsabili. Le raspund imediat. Decat sa ma piaptan, vorba academicianului.
Aici aveti si ultimul mail. Iertati-ma , dar ma grabesc sa ii dau PINul si nu am vreme de scris. Sa-l caut, ca nu-l mai retin….
Citeste si comenteaza
