Sadicul este acea persoană care îşi chinuieşte semenii din plăcerea bolnăvicioasă de a-i vedea suferind. Nu are legătură decât pe jumătate cu sado-masochiştii pe care îi ştie lumea drept tabu.

Oricum, nu cred că şi-ar dori cineva să şi-l imagineze pe Nicuşor Constantinescu, preşedinte al CJC, în vreo ipostază cu biciul în mână sau căluş în gură, pentru că nu este frumos şi nici moral. Dar ştampila de sadic nu este chiar atât de dură pentru cineva care sistematic şi cu o precizie de ceas elveţian îşi bate joc de tot ce-i iese în cale, numai să le fie „de bine" apropiaţilor lui. Mă refer, evident, la episodul recent cu Opera din Constanţa, pe ai cărei angajaţi lirici i-a altoit cu diapazonul de le-au mers fulgii de la costumele de scenă. Întâi i-a desfiinţat, că doar erau indispensabili precum substantivul acestui adjectiv (adică izmene). Apoi, s-au chinuit oamenii să protesteze paşnic în faţa fortăreţei CJC, unde Desdemona flutura batista roşie, să-i întărâte şi mai mult. Nu a funcţionat nici serenada de la miezul zilei aşa că oamenii, civilizaţi, au încercat să-şi facă dreptate pe alte căi. Au bătut la uşa ministrului Culturii care, culmea, s-a deschis, cu toate că scârţâia puţin în ritmuri de „Ozosep". Omul de la birou, ministrul Hunor Kelemen, a fost surprinzător de binevoitor şi i-a ajutat.Câteva săptămâni s-a tot dus prin şedinţe de Guvern să ceară voie de la şefu' Boc aviz să ia Teatrul „Oleg Danovski" sub aripa culturală şi gata, s-a rezolvat. Opera, baletul şi chiar filarmonica funcţionau din nou, toată lumea era fericită... Aş! Staţi puţin, ceva nu se leagă. Păi dacă teatrul dispărea, atunci plecau multe guri de salariaţi, iar Ordonanţa prin care se tăiau posturi se aplica la mai puţine persoane, adică trebuia să dea afară din scumpul aparat ruginit al CJC mai mulţi roboţei. Asta nu era bine, aşa că preşedintele Constantinescu a mers pe burtă, la figura