Orgoliile producătorilor români de a deţine reţeta exclusivă pentru anumite produse împiedică certificarea acestora la nivel european.

Deşi în statisticile naţionale suntem bine poziţionaţi, cu peste 2.600 de produse tradiţionale atestate, stăm mult mai prost în ceea ce priveşte certificarea europeană. România are un singur produs atestat ca brand tradiţional în Europa şi încă 16 dosare în lucru. Bunăoară, Franţa are înregistrate doar la capitolul brânzeturi câteva sute de specialităţi.

Până în prezent, pe plan european a fost recunoscut doar magiunul de Topoloveni, care însă nu a reuşit să-şi creeze un renume printre gurmanzii europeni.

Din această cauză, România lipseşte din competiţia la nivel european pentru o piaţă a produselor tradiţionale de peste 25 de miliarde de euro, care continuă să crească atât ca volum, cât şi ca valoare.

Cârnaţii de Pleşcoi, aproape de atestare

Printre dosarele în curs de parcurgere, cele mai avansate sunt pentru cârnaţii de Pleşcoi şi brânzeturile de oaie în coajă de brad, spune Lucia Romanescu, director executiv al Oficiului Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice Româneşti (ONPTER).

Instituţia, înfiinţată în aprilie 2008, promovează imaginea produselor tradiţionale şi ecologice româneşti şi asistă producătorii când aceştia solicită protecţie şi/sau atestare la nivel naţional şi internaţional.

Denumirea de Origine Protejată (DOP) înseamnă denumirea unui produs la care producţia, procesarea şi obţinerea trebuie să aibă loc într-o arie geografică determinată, cu o expertiză clară şi recunoscută.

Indicaţia Geografică Protejată (IGP) înseamnă produsele agricole sau cele alimentare strâns legate de o zonă geografică, în care se realizează cel puţin producerea, transformarea sau obţinerea lor. Specialitate Tradiţională Garantată (STG) pun