Externalizarea creditelor a devenit o practica raspandita la nivelul sectorului bancar romanesc , jumatate din banci fiind implicate in astfel de operatiuni. Creditele au fost externalizate prin doua modalitati: transferul (vanzare, cesiune etc.) creditelor aflate in propriul bilant si intermedierea creditelor pentru o entitate nerezidenta. Principalele motive care au condus la initierea operatiunilor de externalizare au fost evitarea unor cerinte cum ar fi limitarea creditarii in valuta, sau a celor de politica monetara (ca urmare a nivelului ridicat al rezervelor minime obligatorii. Un alt motiv tine de posibilitatea de a oferi clientilor conditii mai avantajoase de finantare. Soldul creditului externalizat a fost important, el fiind estimat la 10 miliarde euro in septembrie 2009, se arata in Raportul BNR asupra stabilitatii financiare.

9 din 10 companii aveau creditul externalizat prin intermediereSapte din 10 credite externalizate prin transfer apartineau companiilor, iar in privinta creditelor intermediate proportia companiilor urca la 90%, se mai arata in documentul publicat marti de institutia condusa de Mugur Isarescu.

Intermedierea a avut loc in cazul creditelor de mare valoare si s-a justificat prin posibilitatea mai redusa a bancii autohtone de a acorda un credit de valoare ridicata si prin solutia gasita de a oferi conditii de finantare in acord cu pozitia privilegiata de negociere a clientului (cel mai adesea corporatii cu capital majoritar strain, multe dintre acestea reflectand istoricul relatiilor de afaceri ale firmelor proprietare cu bancile-mama ale subsidiarelor din Romania).

Bancile au retinut in medie circa 25 la suta din riscul de credit al portofoliuluiRiscul de credit a fost transferat in mare masura, dar avand in vedere calitatea buna a selectarii portofoliului la data vanzarii, reducerea riscului din bilant nu a fost