In toate invataturile orientale, credintele antice din regiuni indepartate precum Americile (Centrala si de Sud), in crestinismul dogmatizat european sau chiar in islamism apar notiuniunile de apa si pamant: solidul si lichidul, emotia si ratiunea, trupul si sufletul (duhul, spiritul).
Cu totii suntem constienti de energia pe care o posedam dincolo de caracteristicile genetice ale fiecarui celule din corpul nostru. Cu totii stim ca sentimentele, trairile sufletesti nu sunt palpabile. Si atunci lumea se scindeaza: de unde venim? cine suntem? incotro ne indreptam? Sunt intrebari cliseistice, dar sunt reperul nostru, deoarece aceste intrebari sunt intru scopul nostru existential.
Fiecare dintre noi are un cod genetic, cum fiecare are dreptul de a stii in ce sfera a existentei noastre incadram: imaginatia, intuitia, durerea, bucuria, fiind aspecte care nu se regasesc in anatomia arhicunoscuta. Vechile scrieri hinduse reflecta perfect nevoia noastra de a transcede informatia dincolo de treptele evolutiei noastre fizice:
Astfel cu numeroase constatari si cercetari stiintifice, de-a lungul anilor, cele 7 corpuri hinduse au fost recunoscute, treptat, avand in vedere in primul rand trairile pe care oamenii le au constant, neconditionat, la nivel spiritual.
Tendinta de a desparti corpul somatic (corpul fizic) de cel spiritual este una indreptatita. Dar ceea ce este si mai indreptatit este desfacerea corpului spiritual in alte 6 bucati care reprezinta 6 corpuri energetice fiecare avand un rol in existenta noastra, chiar si aici pe pamant.
As dori sa nu ne imaginam aceste corpuri ca fiind in mod deosebit niste holograme sau sfere de lumina detectabile cu o anumita tehnologie, desi unul din corpuri poate fi detectat, dar despre asta voi vorbi mai incolo, ci sa le inchipuim ca fiind partea noastra nevazuta, in permanenta
