Turnarea unui film e o adevărată aventură. Uneori, aventura e chiar mai pasionantă decît filmul în sine. Fotografiile cu/despre filmări aduc o mărturie cu atît mai interesantă cu cît devin, cu timpul, documente de neînlocuit în istoria cinematografiei. Mai ales în cazul unor fenomene importante, care nu pot fi studiate exclusiv prin formele de manifestare cele mai evidente. Dacă n-ar fi existat fotografiile lui Raymond Cauchetier, filmele din nouvelle vague nu şi-ar fi păstrat, şi astăzi, la cincizeci de ani de la apariţie, aceeaşi strălucire. „Fotograful trebuie uitat. El e ca o umbră. Munca lui va căpăta valoare doar mult mai tîrziu, poate ani şi ani după filmare. Atunci va deveni memoria acelui film“ – scrie Raymond Cauchetier undeva.
Galeria independentă „James Hyman“ din Londra prezintă – pentru prima dată reunite într-un eveniment de o asemenea amploare – o expoziţie cu cele mai reprezentative imagini cu şi despre filmele noului val al cinematografiei franceze. Raymond Cauchetier – care împlineşte anul acesta 90 de ani – a urmărit, ca fotograf, numeroase producţii cinematografice din anii ’50 şi ’60. Nu a făcut fotografii convenţionale gen making-of, cu actorii aliniaţi frumos, la cadru, şi cu luminile bine aranjate (ar fi fost mult prea simplu şi, pînă la urmă, chiar împotriva ideologiei experimentaliste propuse de cineaştii din nouvelle vague), ci un fel de imagini documentare, fotoreportaje „adevărate“, în spiritul noului cinema. Fotoreporter de război în Indochina, fotograf comercial, reporter, Cauchetier a ajuns să fotografieze scene de film, din întîmplare. O întîmplare i-a marcat definitiv cariera: a devenit fotograful de referinţă pentru filmele lui Jean-Luc Godard şi ale lui François Truffaut. O parte dintre aceste fotografii – distribuite, în chip de teaser, agenţiilor de presă, au ajuns imagini-emblemă ale acelui deceniu nebun în care s-au
