Mici sau mari, rotunzi sau ovali, împletiţi sau simpli, cu sare, mac, măsline sau stafide, covrigii, mai ales dacă sunt calzi, se vând foarte bine, în România. Mai ales acum. Pe timp de criză.

Preţul scăzut şi saţietatea de moment pe care o oferă celor înfometaţi au transformat aceste bucăţi de cocă în cele mai căutate produse de panificaţie ale momentului. De fapt, aproape că nu există român care să nu fi gustat măcar o singură dată dintr-un covrig.

Covrigăriile-afaceri de recesiune

Covrigăriile şi vânzătorii ambulaţi se întâlnesc la fiecare colţ de stradă, în staţiile de autobuz, în gări sau în pieţe iar afacerea are succes atât în marile oraşe cât şi la sate. Iar dacă până nu demult, covrigul reprezenta o bucată de aluat, întinsă, rulată şi apoi lipită la capete, astfel încât să formeze un cerc, acum are diferite forme, multe „importate" din străinătate. Şi reţetele au suferit schimbări, astfel că pe lângă clasicii covrigi cu sare sau susan, pe piaţă au apărut specialităţi cu măsline, cu stafide, preparaţi fie din făină albă, fie din cea integrală, pentru persoanele care ţin diete.

Cine sunt cumpărătoriii?

Cozile din faţa covrigăriilor sunt adevărate „adunări" de clase sociale, iar aceste produse reprezintă, pentru multe persoane, micul dejun, gustarea sau chiar prânzul. Astfel, de la bărbaţi în ţinute office, femei care abia se întorc de la piaţă, cu plasele în mâini, elevi, studenţi ori copii îmbrăcaţi în treninguri, care, în pauza de joacă, preferă să mănânce un covrig decât să piardă timpul cu prânzul de acasă, toţi aşteaptă răbdători să le vină rândul la covrigi.

Covrigul cu sare-preferatul românilor

Printre cele mai solicitate specilaităţi de covrigi, cele cu sare sunt de departe în topul preferinţelor românilor. Explicaţia ar fi, potrivit vânzătorilor, că sarea „cere" multă apă, care um