Acesta e un alt caz în care mi-am luat prietenii drept turnesol. Știu că, din punct de vedere sociologic, grupul de prieteni nu are reprezentativitate la nivel național, fiind constituit, de obicei, din persoane cu educație similară, cu care împărtășești aceleași opțiuni și gusturi. Dar pentru că alături de acești prieteni îmi petrec viața, împreună cu ei încerc să dezvolt diferite proiecte, nici nu pot ignora starea lor generală de spirit.

Ei bine, în grupul meu de prieteni, oamenii nu mai așteaptă ceva de la Boc. Actuala remaniere guvernamentală e ca și inexistentă. Și vineri seara, și sâmbătă seara, m-am întâlnit cu unii care habar nu aveau că acest lucru s-a întâmplat. Le-am făcut un ”sumar” (oricum, discuția pe tema asta a durat, de fiecare dată, extrem de puțin). Ne-am distrat bine pe tema numirii lui Ioan Botiș la Ministerul Muncii (asta pentru că mulți dintre prietenii mei sunt din Bistrița și știu că singura lui calitate e faptul că e ”omul lui Olteanu”). Iar câțiva prieteni, care au accesat fonduri de dezvoltare rurală împreună cu locuitorii unor sate din Transilvania, au exclamat ”Văleu!” și au scrâșnit din dinți când au aflat că la Agricultură a fost pus Tabără. Și atât. Am trecut la alte povești.

Pur și simplu, remanierea guvernamentală i-a lăsat rece, la fel ca alte lucruri fără sens făcute de către guvernanți (aceștia și alții). Prietenii mei nu mai așteaptă nimic de la Boc. Ci doar ”să treacă”. La fel cum ”au trecut” majoritatea celor de dinaintea lui. Și nu cred că sunt singurii în țara asta care mai așteaptă de la Boc doar ”să treacă”.

E de rău? E de bine această indiferență?

E de rău, pentru că gestionarea fondurilor publice ne afectează pe fiecare în parte. Pentru că trebuie să mergem de 2-3 ori mai des la ”service” cu mașinile noastre, decât vecinii noștri mai de la Vest, din cauza șoselelor patriei. Pentru că pe aceleași