S-ar putea ca 2011 să fie un an mai prost decât 2010 în plan economic general şi, în orice caz, din punctul de vedere al standardului de viaţă. Motivele sunt multe şi obiective.Primul este că măsurile de austeritate care afectează direct potenţialul de nivel de trai vor opera în 2011 pe întregul an, şi nu doar pe jumătate de an ca în 2010. Că de la 1 ianuarie 2011 se va reveni la nivelurile salariale anterioare reducerii cu 25% pentru 1,3 milioane de bugetari este o poveste de adormit copiii.

Al doilea este că efectele indirecte ale acestor măsuri - îndeosebi pe linia comprimării consumului - abia în 2011 vor lovi în plin. Şi nu este vorba doar de comprimarea consumului. Din punctul de vedere al nivelului de trai, greu va atârna impactul inflaţiei. Este doar o speranţă că, după şocul inflaţionist produs de mărirea TVA, creşterea preţurilor se va domoli. Şi, chiar dacă o va face, nivelurile de preţuri de la sfârşitul anului 2010 - cu 8-10% mai mari decât la începutul anului respectiv - vor opera pe întreg parcursul anului 2011, slăbind puterea efectivă de cumpărare a populaţiei. Poate încă şi mai important, deşi mai puţin transparent, este impactul respectivelor măsuri asupra creşterii economice. Aceste măsuri nu pot induce creştere economică, ci n-o pot decât înfrâna prin descurajarea investiţiilor. Că echilibrarea finanţelor statului ar stimula reluarea creşterii economice pe ansamblu este cu totul dubitativă în general, dar este chiar o pură balivernă dacă această echilibrare provine din tăieri de câştiguri şi amputări de programe sociale şi de investiţii.

Că o creştere economică ar urma să rezulte din tractarea economiei din România de către economia occidentală în revenire nu mai este nici măcar o ipoteză. Tocmai pe această bază exporturile din România au reatins maximele de dinaintea crizei, dar, la nivel de ansamblu, economia a continuat să dea î