Nu înţeleg de ce ţipă senatorul meu Mircea Banias la mine. De ce mă ameninţă pe la televizor cu dezastrul României lui dragi aflate în colaps? În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintotdeauna. De când m-am născut. Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar erau stăpâni pe livada bunicilor, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură. Pe capitalişti i-am primit cu toţii cu bucurie aproape nefirească.

Trezirea din reverie ne-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd ca n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul aceloraşi bunici. Şi-acum aud că România se duce fix în faliment. Mă uit la Banias mai de aproape şi jur că nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul lui sau Parlamentul în care stă trei zile pe săptămână nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate. Nici vacanţele prin insule şi nici limuzinele de la APC, chiar dacă nu-s cumpărate anu' ăsta. Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu noi l-am făcut aşa, ci voi, clasa politică. Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, şi, dragă senatorule, n-ai cum să mă contrazici, că doar nu stai cu un monstru în casă?! Adevărul e că monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, sunteţi „grasul“ care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţia anterioară, în ordinea procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc... Aţi devastat ţara cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât. Vreau să-i mai spun senatorului meu că nu noi ocrotim fărădelegea în oraşul asta, ci ei, cu cercurile lor