Cu puţină vreme în urmă, mi-a trecut pe la ureche stirea că în Moravia, pe stadionul din Ostrava, s-a ţinut un concurs internaţional de atletism închinat lui Emil Zatopek, marele alergător ceh, legendarul atlet al anilor cincizeci, comemorându-se astfel, mă gândesc, zece ani de la moartea lui.

Şi fiindcă s-a întâmplat să traduc, de plăcere, fără altă finalitate certă, cartea lui Jean Echenoz intitulată Courir, istorie a carierei sportive a lui Zatopek şi a imixtiunii regimului comunist în viaţa unui sportiv notoriu, mi-am spus că măcar câteva pagini ar putea fi dedicate acestui personaj singular, pe care l-am văzut evoluând pe Stadionul Republicii prin 1954.

Desigur, istoria atletismului a consemnat victoriile şi recordurile, precum şi acumularea ameţitoare de titluri şi medalii obţinute de Emil Zatopek în ţara sa şi în lume, la probe care au acoperit întregul evantai al curselor de fond. Cum însă în anii scurşi de atunci recordurile lui au fost de mult şi de multe ori doborâte, Zatopek nu mai înseamnă astăzi decât o pagină glorioasă a atletismului ceh şi mondial, consultată eventual de fanii acestui sport şi de tehnicieni. Cartea lui Echenoz, scriitor francez contemporan de prima linie, vine să-l scoată din uitare transformându-l în personaj de roman. Viu, complex şi ataşant, proiectat pe fundalul epocii pe care a străbătut-o. Hazardul începuturilor competiţionale, evoluţia când lentă când vulcanică, gloria, declinul şi sfârşitul dramatic al activităţii sale au fost în bună măsură influenţate ori chiar determinate de condiţiile politice ale acelor ani, asupra cărora Echenoz se apleacă cu atenţia unui observator atent al regimurilor totalitare. Reperele istorice sunt invazia Cehoslovaciei de către Germania hitleristă în 1939, „eliberarea" de către trupele sovietice, instaurarea comunismului, primăvara de la Praga, culminând cu ocuparea