n) Bărbatul e uscăţiv şi cânepiu la faţă, are o paloare rău prevestitoare. Calcă nesigur şi fiecare pas pare o uriaşă sforţare. Priveşte înainte, cu ochii săi scăpătaţi, din care curge tristeţe. Dar şi ceva frică. Femeia de lângă el îl sprijină de braţ şi-l ţine de vorbă, îi alină suferinţa şi-i îndulceşte fragilitatea ajunsă la marginea suflării. Îi zăresc mereu trecând, cam la aceleaşi ore, pe lângă blocul meu. Aproape că sunt o singură făptură, într-atât şi-au sincronizat mişcările. Bătrânul acesta, precis ca un ceasornic în plimbările sale terminale, nu s-a adus de spate. Dimpotrivă, umblă drept, cu un soi de solemnitate milităroasă, şi când te scrutează îi simţi încă forţa neirosită. Nu vorbeşte niciodată, doar tace şi ascultă vocea ce-l însoţeşte, fără a i se clinti vreun muşchi pe figura de sfinx în descompunere. Îl ştiu de un an şi mai bine, şi starea precară nu i s-a schimbat câtuşi de puţin. E la fel de neputincios în boala ce i-a şubrezit trupul. La ce s-o gândi un om încolţit de moarte? Ce-l îndeamnă să se ridice zilnic din pat şi să dea ocol casei, închipuindu-şi că e viu? Ce, că speranţa vindecării s-a risipit demult? Cât despre întinerire, ea nu a fost inventată pentru muritori... Cazna de a trăi şi spaima de a muri, ce altă explicaţie să existe oare? Şi cum să nu te revolţi, cum să nu-l tragi niţel pe Atotputernic de poalele cămăşii cereşti şi să-i ceri socoteală, cum? Păi, de ce, Doamne, nu-l fereşti oleacă pe fiul tău, de ce nu-l laşi să apună întreg şi senin? De ce, Dumnezeul meu, de ce atâta chin şi umilinţă?

n) În opinia străinilor, românii sunt la prima vedere nişte inşi posomorâţi şi cenuşii. De mă veţi întreba pe mine, voi răspunde aidoma, la ce bun să vă mint! Întunecarea asta de pe chipul conaţionalilor, că nu-i altceva!, îşi are cauza în neiubirea din care venim pe lume. În România satului de ieri şi de azi, femeile şi bărbaţii s