Ce cred eu despre Uniunea Europeană? Nu prea există. Casa mea tot casa mea este. Strada mea, tot a mea. Dacă mă înjuri, arunci gunoi aiurea sau îmi bagi mîna în buzunar, la mine în casă, te dau afară.
Intervine ipocrizia, de aceea spun că statul european nu există. E frumos să faci turism fără viză, nimic de zis, îţi zîmbim şi îţi dăm o pîine, dar cînd spuneai că te întorci în ţară? Am înţeles… Lui Adrian Cioroianu îi este frică nu să doarmă, ci de o Europă frumoasă în cărţile poştale, dar dezbinată în realitate. Cred că aşa a fost dintotdeauna. Mircea Vasilescu tratează realist şi mioritic problema: “Dar în tot acest amestec de incapacitate administrativă, prelungită dezbatere politico-socială şi echilibristică birocratică europeană, problema ţiganilor pare să le fie lăsată, deocamdată, doar lor.”
Sigur, ţiganii sunt ai noştri şi ni-i dorim, ne mîndrim cu ei cîteodată, dar alteori îi ignorăm. Sau ne ferim din calea lor, în funcţie de adresa din buletin.
Aş vrea să lăsăm fariseismul deoparte şi să acceptăm lucrurile aşa cum sunt. Vecinilor nu le convine faptul că unii cetăţeni romîni se joacă urît la ei în curte. Ori trăim într-o iluzie (îndopată cu principiile “pe foaie” ale UE), ori mai bine ne vedem de ale noastre şi ne băgăm minţile în cap. Problema tuturor este o utopie în interiorul unei redacţii, spre exemplu, darămite pe un continent.
Ce cred eu despre Uniunea Europeană? Nu prea există. Casa mea tot casa mea este. Strada mea, tot a mea. Dacă mă înjuri, arunci gunoi aiurea sau îmi bagi mîna în buzunar, la mine în casă, te dau afară.
Intervine ipocrizia, de aceea spun că statul european nu există. E frumos să faci turism fără viză, nimic de zis, îţi zîmbim şi îţi dăm o pîine, dar cînd spuneai că te întorci în ţară? Am înţeles… Lui Adrian Cioroianu îi este frică nu să doarmă, ci de o Europă frumoasă în cărţile poştale, d
