Ce s-ar fi intimplat insa daca bunul Dumnezeu, in ziua neprecizata in care a scos una din coastele lui Adam pentru a da chip si trup Evei, ar fi extras din pieptul "omului", dintr-o divina gresala, doua coaste? Nu s-ar fi auzit inca din vremea Paradisului, din dosul Arborelui cunoasterii binelui si raului, intrebarea: "Nu vrei o fata, Adame?". Cind alesii nostri discuta despre legalizarea prostitutiei si a bordelului (ca sanctuar al vechii religii), lumea face bujori in obrajori, Patriarhia se supara, Sfintul Sinod redacteaza scrisori minioase, despre moralitatea stramoseasca (inclusiv despre moralitatea binecredinciosului Stefan cel Mare si Sfint), Emil Boc spera intr-o iesire a Romaniei din criza, asociatiile societatii civile se trezesc din letargie, iar nevestele, altfel indiferente cu sotii, isi pun deasupra trupului statuar vesminte stravezii, pentru a trezi un impuls in nefericiti. Cum ar veni, natia e cuprinsa dintr-o data, prin simpla citare a problemei sexuale, de un frison senzual si ideatic. Meseria adapostita de bordel, stie orice om, se practica, bine mersi, si in ora de fata. Cu statornic succes. Tocmai aici sta ipocrizia moralistilor. Peferam sa inchidem ochii si sa ignoram cirdurile de vesele domnite care, la caderea serii, prind sa topaie in jurul barbatilor insingurati, intrebindu-i suav: "Nu vrei fata?". Caci aceasta e "chemarea strabunilor". Cind mergem la un ceai de fructe de padure, intr-un bar mai intunecos, din zona Cubului (tot sint vreo patru acolo, unul mai sordid decit altul, in frunte cu mizerabila si tenebroasa "Taverna"), ne facem ca nu auzim vocea galesa, care repeta una si aceeasi sfioasa intrebare: "Vrei fata?". Oferta e sigura si in crestere, "fetele" mereu binevoitoare si indeminoase, toata lumea stie preturile, nimeni nu spune insa nimic. Strutul isi vira capul in nisip. Abia cind vreun curajos din Parlament se gindeste la posibi