În ce ţară trăiesc guvernanţii? În România? Dacă îi asculţi cum vorbesc şi eşti atent la ce fac, ai impresia că au aterizat aici, de pe alte tărâmuri, cu scopul de a experimenta pe pielea băştinaşilor.

Ministrul Sănătăţii Cseke Attila, robust şi lustruit ca un Terminator de ultimă generaţie, intenţionează să împartă spitalele pe categorii, ca pe hoteluri, acela cu gradul cel mai înalt de "competenţă" echivalând cu Ritz sau cu Burj al Arab.

Suprapunând această clasificare peste tragedia de la Maternitatea Giuleşti, revolta de la Spitalul de urgenţă din Brăila, ambulanţele plimbând bolnavii de la o unitate la alta, peste lipsa medicamentelor şi a dotărilor, peste numeroasele cazuri de malpraxis şi exodul medicilor spre alte ţări vom vedea că nu se potrivesc. O clasificare ar fi posibilă numai dacă spitalele româneşti ar îndeplini, toate, cerinţele de bază în privinţa "bunei îngrijiri" - raţiunea pentru care există unităţi sanitare - a pacienţilor.

Or, după cum ni s-a dus vestea, spitalele româneşti sunt de coşmar. Aşadar, înainte de a le ierarhiza şi a le repartiza fonduri conform noii grile, ele trebuie aduse la un standard acceptabil, abia de aici încolo evaluându-le competenţa.

Logica pământenilor nu are însă nimic în comun cu acţiunile alienilor. În jalnica lor tentativă de descentralizare, au trecut o parte din spitalele cronic subfinanţate, în subordinea administraţiei locale, dar nu oricum, ci cu datorii cu tot. Pe urmă au redus fondurile de la bugetul de stat, destinate judeţelor, aşa încât consiliile judeţene, la rândul lor sărăcite, au tăiat la rându-le din banii pentru spitale, cum s-a întâmplat la Brăila.

Apoi, încununându-şi opera, au luat 25 la sută din salariile bugetarilor, sugerându-le că nu sunt indispensabili şi n-au decât să-şi caute de lucru prin alte părţi, ceea ce medicii şi asistentele au şi făcut, astfel că spitale