Incotro, traditia romaneasca?
Pazitor strasnic al traditiei romanesti, Grigore Lese umbla prin lume purtandu-si cu mandrie palaria neagra, lapuseneasca, pe umeri cu tolba plina de hori, slujindu-si crezul de-o viata: satul romanesc nu trebuie lasat sa moara! Un crez ce ar trebui transformat in politica de stat, daca guvernantii nostri si-ar muta macar pentru o clipa privirea de la propriile interese, catre cultura si spiritualitate, sprijinind pastrarea identitatii nationale.
"Maramuresul e intr-o fundatura si trebuie scos de acolo"
- V-ati intors de curand din Maramures, de la un mare festival intercultural romano-irlandez. Pana in '89, Maramuresul a fost cea mai rezistenta zona rurala, sub raportul traditiei. Un model de conservare a creatiei populare, a portului, obiceiurilor si arhitecturii satesti. Dupa '89, totul a disparut. Nici o alta zona din tara n-a acceptat cu atata usurinta uratul si kitsch-ul, pervertindu-si traditia. Ce s-a intamplat?
- Intr-adevar, Maramuresul era un reper pentru toata lumea in ceea ce priveste vechimea si frumusetea caselor si a portilor, a obiceiurilor, a cantecelor si jocurilor, a portului stravechi, a modului de viata. In Maramuresul voievodal, unde am fost de curand, la Sapanta si la Sighetul Marmatiei, minunea pe care o stiam s-a transformat intr-un kitsch penibil. Festivalul care a avut loc acolo si la organizarea caruia am participat a avut menirea sa traga un semnal de alarma pentru salvarea a ceea ce a mai ramas bun, autentic. Maramuresul nu mai e asa cum il stiam eu si cum as fi vrut sa ramana. S-a stricat, ca multe alte lucruri bune din jurul nostru. Asta, pentru ca oamenii s-au pervertit, s-au lasat pacaliti de transformarile petrecute in jurul lor, au luat ce a fost mai rau si mai urat in lume, evadand din universul lor inchis, conservator, traditionalist. Dar libertatea aceas