Au trecut vremurile când coruri de copii cântau, de voie, de nevoie, despre ''clasa muncitoare, mândră ca un soare''.

Acum, meseriaşii din toate breslele se văd daţi la o parte de importurile ieftine cu eticheta ''Made in China'', tot mai mulţi punând lacăt la prăvăliile în care şi-au petrecut o mare parte din viaţă. Iar cei care s-au încăpăţânat să continue lupta cu moda abia îşi pot acoperi costurile lunare.

EVZ a stat de vorbă cu câţiva astfel de meşteri, iar poveştile lor au în comun aceeaşi concluzie amară: ''nici nu murim, dar nici bine nu trăim''.

Ceasornicarii regretă vremurile ceasurilor ruseşti, acuzând proasta calitate a produselor actuale.

Cizmarii nu mai sunt nici ei căutaţi, iar tocilarii se văd nevoiţi să se extindă şi în alte domenii pentru a supravieţui.

În plus, sifonăriile sunt considerate fie desuete, fie un moft ca alternativă la apa de la chiuvetă – nu la fel de bună, dar măcar gratis.

Citiţi poveştile acestor meserii pe cale de dispariţie:

Criza e cu două tăişuri pentru cei de la sifonărie

''Noi, ceasornicarii, ne considerăm vârful piramidei între meseriaşi''

Tocilar: ''Cu meseriile mori de foame''

"Nu am văzut vreodată un cizmar fericit!"