Dalai Lama a devenit cetățean de onoare al Budapestei. În Ungaria se află pentru a șaptea oară. Pentru cine își mai amintește, la finalul vizitei din țara vecină, Dalai Lama ar fi trebuit să ajungă pentru două zile și în România. Laszlo Tokes, persoana care a lansat invitația, a făcut anunțul în aprilie, însoțit de o comparație (conform căreia Ținutul Secuilor ar fi un fel de Tibet) care a încins spiritele. Era a doua invitație (cel puțin de care am cunoștință eu) pe care Dalai Lama a primit-o pentru a vizita România (prima a fost la începutul lui 2008, când ar fi urmat să participe la o conferință la Cluj). La ambele invitații, Dalai Lama a răspuns afirmativ. Niciuna dintre ele nu s-a concretizat însă.

Asta pentru că Ministerul Afacerilor Externe al României, la modul oficial, printr-un comunicat de presă și, mai puțin oficial, prin presiuni la nivel personal, s-a delimitat și a blocat o astfel de vizită. Iar motivul nu are nicio legătură cu acea comparație aiuristică a lui Laszlo Tokes, ci cu frica de a nu-și deteriora relațiile cu China.

Discursurile lui Dalai Lama la Budapesta au fost urmărite de zeci de mii de persoane. Printre acestea și mulți români, care s-au deplasat în Capitala Ungariei special în acest scop. Mă gândesc la acei români și la alte mii de români (poate zeci de mii) care ar fi dorit să-l vadă pe Dalai Lama ”în direct” și în țara noastră. Fie și doar pentru a înțelege cine este acest bătrânel, cu o notorietate aproape mistică, în fața căruia tremură o națiune de mărimea celei chineze. Și cărora li se refuză această șansă din cauza unor conducători care își dau drumul în pantaloni când China ridică glasul (și nu e vorba doar de actualii conducători – în cazul primei invitații guvernul era condus de liberali, iar ”externele” de Cioroianu).

Și mă întreb ce lucruri pot fi mai umilitoare pentru o națiune decât imposibilitatea de a