Nea Ilie Ion este de meserie electrician, dar deţine o sifonărie din 1994. A început cu o rulotă şi, dacă a văzut că încasările lunare erau bune, a cumpărat şi o casă la stradă, pe care acum, însă, abia o mai ţine pe picioare.
Concluzia celor 15 ani de sifonărie vorbeşte despre greutăţile meseriei, dar lasă să se întrevadă şi speranţa unor vremuri mai bune.
''Pricopseală nu mai e, dar ne ţinem zilele. Era o vreme când nu aveam timp să ne ducem nici la baie, că era coada la poartă până-n vecini. Prin ’94-’96 aveam două maşini care mergeau continuu: eu la una, soţia la cealaltă. Acum doar cât să supravieţuim. Adică avem cât să punem pe masă şi o mămăligă şi ceva brânză şi un ou, două. Dar nu friptane sau altceva. Ne ţinem tare pe picioare, că tragem nădejde că se vor mai schimba vremurile. Vinul fără sifon nu se poate, iar românul ştie asta'', spune bărbatul.
Criza e cu două tăişuri pentru cei de la sifonărie. Dacă iniţial au reuşit, prin păstrarea unor preţuri mici, să atragă consumatorii care nu mai erau dispuşi să dea 2-3 lei pe o sticlă de apă minerală, nea Nelu a observat cum vechii clienţi au început să se împuţineze.
''De curând au mai început să vină şi ăştia care se lăfăiau înainte cu apă minerală, că dau mai puţin pe sticlă. Şi oricum apa minerală ai desfăcut-o acum, în jumătate de oră deja răsuflă şi nu te mai stropeşte pe nas. Ăsta e sifonul adevărat – îl pui în pahar şi îl simţi pe nas că te udă'', îşi laudă sifonarul marfa.
Preţuri mai mari, câştiguri mai mici
O sticlă de doi litri de sifon costă 50 de bani, iar Ion Ilie se laudă că nu a mai mărit preţul din 2007, deşi costurile au crescut.
Furnizorii de piese şi utilaje s-au împuţinat şi ei în ultimii ani, odată ce tot mai multe sifonării au dat faliment şi şi-au închis tuburile, iar cei care au rămas, au crescut preţurile, p
