„Grafferii” consacraţi nu sunt deacord cu vandalizarea proprietăţii private, iar în Timişoara există locuri speciale unde artiştii se pot manifesta fără a fi amendaţi pentru distrugere şi vandalism.
Mâzgăliturile de pe clădirile proaspăt renovate îi deranjează şi pe autorii de graffiti care s-au zbătut pentru a obţine dreptul legal de a-şi manifesta pasiunea în anumite locuri. „În Timişoara am obţinut dreptul de a picta legal anumite ziduri, pasajul din spatele Catedralei sau în parcul Adolescenţei, s-a dat «liber» şi la Cazarma U vara asta. Am împodobit şi un tramvai pentru Crăciun acum câţiva ani. Pentru permisiunea de a lucra la pasaj am umblat luni întregi după aprobările necesare, însă până la urmă am reuşit”, a spus Flaviu Roua, unul dintre tinerii ale căror creaţii se pot vedea în oraş.
„Lumea se sperie deja de cuvântul «graffitti», chiar mi s-a spus să încerc să-l evit, să le spun «picturi murale», sau oricum altcumva”, a declarat Roua.
Click pe poză pentru o galerie foto cu graffiti în Timişoara!
Modul în care înţeleg graffitiul a creat disensiuni chiar şi între artişti. „Tubul de spray poate fi văzut ca şi arma de foc: contează cine-l ţine în mână. Există un cod, însă cei mai tineri sau teribilişti nu ţin cont de el. Nu facem graffitti pe clădiri religioase, în cimitire sau pe clădiri restaurate. În principiu, terenul de lucru este reprezentat de zonele industriale şi în niciun caz nu ne atingem de propietatea privată”, a explicat Flaviu.
Fostul arhitect şef al oraşului, Radu Radoslav, este de părere că „grafferii” ar trebui să îşi poată desfăşura activităţile într-un mediu controlat. „Nu există un adevăr absolut în această privinţă, şi tinerii artişti au dreptul să se exprime, şi cetăţenii au dreptul să fie revoltaţi când se vanadalizează clădiri noi. Fiind vorba de o formă de manifestare a tineretului, în pri
