După modelul suedez, românii au un partid care luptă pentru cei care împart pe internet filme, melodii şi softuri piratate. Sursa: ADRIAN SCUTARIU
Filmele, muzica şi majoritatea softurilor sunt piratate. Un hub modest, unde fiecare ia şi oferă câte ceva şi care se accesează prin intermediul programelor de tipul oDC, are cel puţin 60 terabytes de materiale şi în jur de 2.000 de utilizatori. Ar însemna peste 50.000 de filme, mii de softuri şi sute de mii de melodii.
Legea spune că ai dreptul să le copiezi, atât timp cât materialele le foloseşti în interes personal şi nu le distribui mai departe. Însă, ca să intri pe un hub de ODC sau să copiezi de pe internet trebuie să oferi şi tu ceva la schimb.
ODC are nevoie de susţinere politică
De mai bine de un an, aproape în fiecare săptămână, la un bar de pe Calea Moşilor din Bucureşti, şase tineri se întâlnesc să dezbată doctrina share-ului pentru iniţiativa Partidului Piraţilor.
"Avem un student la Ştiinţe Politice şi Matematică, altul e jurist, mai sunt câţiva în domeniul IT, ingineri şi ne ghidăm după principiul partidului din Suedia - «sharing is caring», într-o traducere liberă ar însemna "a împărtăşi informaţia şi cultura arată că îţi pasă".
Ce şi-ar dori tinerii politicieni dacă ar ocupa o parte din corabia cu parlamentari? Schimbarea legislaţiei cu privire la drepturile de autor: "Companiile să nu mai poată cumpăra 100% din drepturile de autor sau un brevet de invenţie - avem cazul Gică Petrescu, deşi era un artist cu foarte multe vânzări, s-a zbătut în sărăcie; schimbarea legislaţiei patentului, dacă o companie ia capacul de bere care se deschide într-un anumit fel şi spune că numai ea îl poate folosi, acest lucru blochează progresul; dreptul la cultură - dacă eu cumpăr o carte şi i-o dau unui amic, e legal, pentru muzică de ce nu ar fi la fel?". @N
