După Houston, în aprilie, a cîştigat duminică la Bucureşti, urcînd 14 locuri, pînă pe 39 ATP

"Nu sînt bun de model!", spune Juan, zîmbind larg. E un pic stînjenit cînd fotoreporterul Raed Krishan îl roagă să pună picior peste picior. E în players' lounge de la BCR Open, stă pe un fotoliu şi are alături trofeul de simplu pe care tocmai l-a cîştigat după o finală cu spaniolul Pablo Andujar. "Un pic mai relaxat!", se aude următoarea rugăminte şi Juan Ignacio Chela, argentinianul în vîrstă de 31 de ani trecut prin toate în circuitul ATP, îşi detensionează umerii dintr-o singură mişcare. A şasea cupă a carierei e lîngă el, ascunzînd parcă în cristalul ei povestea unei vieţi în tenis care a cunoscut suişuri, coborîşuri şi momente de linie dreaptă.

Chela a făcut parte din acea generaţie de jucători argentinieni care a invadat circuitul la începutul anilor 2000. David Nalbandian, Guillermo Coria, Gaston Gaudio, Mariano Puerta, Mariano Zabaleta, Agustin Calleri, Jose Acasuso, oricare dintre ei putea cîştiga oricînd un turneu. Juan şi l-a adjudecat pe primul al său în 2000, la Mexico City. Peste numai un an însă, a venit prima pată neagră de la dosar: prins dopat cu metiltestosteron, a fost suspendat pentru trei luni. A revenit însă şi ceea ce era mai bun abia de atunci încolo urma. Sferturi de finală la Roland Garros 2004 şi la US Open 2007, alte trei trofee, prezenţa în echipa de Cupa Davis a Argentinei.

În 2008 a suferit o accidentare serioasă la spate, o hernie de disc care l-a trimis departe de terenuri pentru cinci luni. Întoarcerea a fost mai dificilă decît a crezut Chela. A trebuit să-şi reconstruiască urcuşul pornind de la challenger-uri, ca un puşti care e abia la început. Adevăratele rezultate s-au văzut abia anul acesta, cînd, pentru prima dată, a cucerit două titluri într-un sezon, Houston şi Bucureşti. Simte că joacă m