Da, un pumn de culoare albastra, un micut papagal, mi-a inseninat sufletul patru ani!
Sufletul meu avea o mica incapere goala, lasata de plecarea puiului meu din cuib (fiica noastra) si el a umplut-o cu multa dragoste. Va scriu cu putina jena, pentru ca sunt oameni care nu pot intelege ca te poti desparti greu si de o pasare, cand Dumnezeu o cheama la el. Mie, plecarea papagalului mi-a lasat in suflet un gol imens. Probabil ca Dumnezeu ne trimite aceste fiinte plapande, frumos colorate, ca sa ne invete ce e dragostea si sa ne faca mai buni.
A intrat in casa noastra acum patru ani, cand am implinit 55 de ani. Mi l-a daruit fiica mea. Mic, speriat, cu doi ochisori care parca ne spuneau: "Iubiti-ma!". L-a chemat Tonto, alintul meu si al sotului meu din tinerete. L-am iubit, l-am rasfatat, si el ne-a dat in schimb multa dragoste. A invatat sa spuna cateva cuvinte, am ras si am plans alaturi de el. Cand s-a ranit la aripioara, l-am dus la doctor, i-am dat medicamente, dar in zadar. Am fost alaturi de el in ultimele sale zile de chin cumplit, rugandu-l sa traiasca. Probabil ca Dumnezeu a vrut sa-l ia langa El, pentru ca are nevoie de fiinte care iubesc dezinteresat. Este o lectie pentru noi, oamenii! Te vom iubi, Tonto, chiar daca esti asa departe!
CORINA IACOBESCU - str. Hipodrom nr. 32, bl. B2, ap. 45, sc. 3, Braila, cod 810534
Athos
Cand l-am zarit pentru prima data in duminica aceea insorita de iunie, am stiut ca va fi cainele pe care mi l-am dorit de o viata: un prieten la bine si la rau. Atunci era pentru mine "la rau". Fata mea cea mare tocmai plecase la studii departe, in lume, lasandu-mi in suflet un gol imens, nopti de nesomn, zbucium nealinat si lacrimi: multe, multe lacrimi.
S-a integrat destul de repede in familie, devenind in scurt timp un membru cu drepturi depline al acesteia, umplandu-mi viata si timpul c
