Anual, aproximativ 2.000 de români au nevoie de un rinichi, 300 - de un ficat şi 70 - de o inimă nouă. Puţin peste 10% dintre ei au şansa să le primească. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU

Institutul Fundeni, tronsonul H, secţia de hepatologie. Un coridor lung, de-o parte şi de alta saloane, multe pline cu bolnavi aflaţi pe liste de aşteptare . Într-un salon mic, cu ferestre mari, m-au primit cu zâmbetul pe buze două femei care aşteaptă un transplant de ficat. Senine, puţin palide, par genul de paciente care sunt doar în trecere.

Cuvintele pe care le rostesc apăsat, cu pauze lungi, le seacă de puteri. Sunt optimiste însă. Una dintre ele e programată pentru marea operaţie săptămâna acesta, iar cealaltă aşteaptă rezultatele analizelor fratelui.

"Sunt norocoasă. Am nevoie doar de o parte de ficat"

Aurora Negoescu are 48 de ani. În luna iunie, anul acesta, a fost diagnosticată cu ciroză hepatică decompensată (stadiu în care apar icterul, inflamaţia, scăderea în greutate).

Virusul hepatitei C îl poartă însă de circa 15 ani, fără să ştie de unde l-a luat. "În starea iniţială de şoc, toate s-au derulat mai degrabă mecanic. Mi-am deschis dosar de tratament, proceduri care m-au ţinut pe loc, iar boala s-a agravat. Între timp a trebuit să fac o altă operaţie, să-mi scot bila, iar doctorii mi-au interzis interferonul în perioada de refacere", povesteşte femeia.

Cum boala avansa, a venit la Institutul Fundeni, "mirajul" multor suferinzi în aşteptarea unui transplant. Are nevoie doar de o porţiune de ficat, toate speranţele fiind puse în fratele ei, care urmează să-şi facă analizele de compatibilitate. "Motorul", în cazul ei, îl reprezintă optimismul şi credinţa în Dumnezeu. "Şi dacă nu credeai înainte, acum începi să crezi. Eu mă consider norocoasă că nu am nevoie de un ficat întreg, ci doar de lobul drept", mărturiseşte Aur