Era noiembrie si mireasma roadelor coapte se topise de mult in livezi...
In apusul fumuriu care invaluia pomii din fata casei, Miruna intrezarea, insa, ca prin farmec, un mar! Parea un glob rosu-portocaliu, frematand intre crengile vaduvite de frunze... Fetita s-a apropiat de fereastra si a intins instinctiv mana spre ciudatul fruct. Stia ca nu-l poate atinge, dar... minune: marul s-a desprins de pe ram si din doua falfairi a fost pe pervaz! Ochii Mirunei s-au marit de emotie: "Avem un musafir la ceas de seara!", a strigat. Marul zburator dadea din aripi si ciripea autoritar: "Mi-e foame!".
I-am deschis fereastra casei si fereastra inimii si l-am invitat pe oaspete direct in bucatarie. Au aparut imediat semintele cele mai fine, firimiturile si numele: Coco. Dupa un zbor de inspectie, elegantul canar si-a aranjat fracul de catifea-galbenus si s-a asezat pe marginea unei cesti inflorate. A sorbit putin din ceaiul racoros de menta si a gustat din prajitura cu mere. L-am privit cu atentie: avea piciorusele lucrate in filigran si pe cap, o coroana din pene negre. In mod clar, era un musafir de vaza...
Cand s-a intors Mami de la biserica, nu-i venea sa creada ca, in dreptul icoanei Sfantului Gheorghe aparuse o pasare portocalie, cantatoare! I-a urat lui Coco bun venit printre noi si l-a lasat sa ingane vecernia lui pasareasca!
Oaspetele era plin de surprize si foarte curios: ne privea de la inaltimea cosuletului de paie atarnat de lustra si avea intrebari pentru toata lumea:
"Mami a terminat placinta cu mere?". (il facea sa zbarnaie de pofta!)
"Cris a adus ziarele cu vesti bune?"
"Miruna, da-i zor si termina ordinea la tine in camera!"
La pranz, urma sa vina un preot sa o impartaseasca pe Miruna. (Din cauza unei lungi suferinte, ea sta mai mult in casa.) Parintele a pregatit cu grija "trusa de prim ajutor sufletesc" si a impa
