Marele coregraf britanic Russell Maliphant povesteşte pentru România Liberă cum şi-a pus la bătaie ajutorul de şomaj pentru a-şi crea propria companie şi cum l-a convins Sylvie Guillem să danseze din nou, deşi îşi pusese „poantele" în cui.

Russell Maliphant va dansa pentru prima dată la Bucureşti, alături de legenda dansului mondial, franţuzoiaca Sylvie Guillem, în spectacolul „Push", ce va putea fi văzut pe 22 octombrie, la Teatrul Naţional.

Compania care vă poartă numele este văzută în lumea dansului ca un fel de laborator de creaţie, de unde ies la iveală tot felul de inovaţii. Cum s-a născut „Russell Maliphant Company"?

Am început să lucrez ca şi coregraf la începutul anilor '90, iar în 1996 îmi formasem propria companie. Dar nu vă lăsaţi păcălită de acest termen, „companie". Era vorba de fapt de foarte puţini oameni. La început am creat un duet pentru mine şi James De Maria şi am colaborat la acest spectacol cu light designerul Michael Hulls şi cu compozitorul Andy Cowton, artişti cu care lucrez şi azi. Ni s-a dat un spaţiu peste vară la Middlese University, unde puteam repeta doar patru săptămâni. Ca să facem rost de bani pentru proiect ne-am înscris la forţele de muncă să putem primi ajutorul de şomaj. Cred că marea inovaţie în acel show a constat în modul în care am folosit lumina, pentru că, în anii ʹ90, nu se dădea o prea mare importanţă la ceea ce noi azi numim „light design", era văzut ca ceva secundar. Noi am vrut să schimbăm această ierarhie şi am lucrat cot la cot cu Michael Hulls, improvizând şi făcând diverse mişcări pe diferite stadii de întuneric şi luminozitate, folosind de fapt lumina ca prim-element de decor, dacă se poate spune aşa. De atunci am lucrat cu Michael în mai mult de 30 de spectacole în care dansul şi lumina au evoluat împreună.

Este improvizaţia mai ofertantă decât paşii orecum prestabiliţi din baletul clasi